În România, facem întâi diferenţa lingvistică dintre vin spumos - cu dioxod de carbon injectat, la fel ca la orice suc acidulat - şi vin spumant, al cărui conţinut de CO2 provine din refermentarea naturală a vinului, în vase mari, rezistente la presiune, sau in sticlă. La cel spumos, lucrurile sunt clare: face spumă, cu bule mari şi dese, apoi tot acidul dispare de parcă n-ar fi existat niciodată.

În cazul metodei Charmat - Martinotti, folosită pe scară largă în Italia, pentru asti-uri şi prosecco, a doua fermentaţie are loc în vase de dimensiuni mari, iar băutura este îmbuteliată sub presiune. Vinul rezultat are bule (perlare, perlaj) mai mici, mai fine, care sunt eliberate mai încet, ansamblul fiind de cele mai multe ori fin, uşor şi plin de prospetime.

„Metoda tradiţională" sau „champenoise" este cea mai complicată: după ce vinul şi-a încheiat procesul de fermentare, în fiecare sticlă în care va fi îmbuteliat se adaugă un pic de drojdie şi un pic de zahăr, pentru a provoca fermentarea secundară. Aceasta are loc în sticle închise cu o capsă temporară. În regiunea Champagne, dar şi în cazul altor producători care au adoptat aceeaşi metodă, sticlele stau inclinate, pe rafturi speciale, şi sunt rotite cu 45 de grade pe zi, astfel încât sedimentele de drojdii din vin să se sedimenteze şi să se solidifice în interiorul capsei (procesul poartă numele de remuage). La finalul procesului, care durează între 12 şi 36 de luni, lichidul exercită asupra pereţilor sticlei o presiune de aproximativ 6 atmosfere (cam 18 grame de zahăr si 0,3 grame de drojdie sunt necesare pentru a obţine cantitatea necesara de CO2 care să provoace această presiune). Gâtul sticlei este îngheţat, capsa temporară este scoasă (împreună cu depozitul de drojdii), apoi este montat dopul „definitiv". De obicei, este nevoie să se completeze conţinutul cu un strop de „licoare de expediţie" - amestec de vin, zahăruri şi dioxid de sulf pentru conservare.

Spumantele franceze se numesc fie Champagne (dacă sunt produse în Champagne), fie „Crémant", nume la care se adaugă numele zonei din care provine (Crémant d'Alsace, Crémant de Bordeaux, Crémant de Bourgogne, Crémant de Loire etc.). Tot Crémant se numeşte şi spumantul traditional din Luxembourg. Vinurile franceze fabricate după altă metodă decât cea tradiţională se numesc „mousseux". Spaniolii produc "cava", portughezii - „espumante", italienii - asti, franciacorta şi prosecco, la care se adaugă „frizzante", un soi de vin verde, cu concentraţie alcoolică mică, germanii produc „sekt" (95% dupa metoda Charmat), maghiarii - Pezsgö iar URSS avea, pe când exista, Sovetskoye Shampanskoye.